Pàgina: 2 : 1
Acolo
:
 Poemas 2005-05-03 (12020 senalas)
Adio
:
Poemas 2005-05-08 (12295 senalas)
Amintire
:
Poemas 2005-05-15 (10013 senalas)
Apa morților
:
Poemas 2005-05-08 (9810 senalas)
April
:
Poemas 2005-05-08 (20963 senalas)
Arborii-nfloriți răsună...
:
Poemas 2005-06-24 (8454 senalas)
Artiști
:
Poemas 2005-05-08 (10379 senalas)
Basm neisprăvit
:
Poemas 2005-09-06 (9202 senalas)
Bunica
:
Poemas 2005-05-09 (210076 senalas)
Câmpul libertății
:
Poemas 2005-05-08 (15593 senalas)
Când seara-n ceasuri de singurătate...
:
Poemas 2005-05-09 (10151 senalas)
Cantec
:
Poemas 2003-09-05 (10257 senalas)
Cântec
:
Poemas 2005-10-19 (9223 senalas)
Cântec
:
Poemas 2005-10-19 (10176 senalas)
Cântec
:
Poemas 2005-10-19 (9178 senalas)
Cântec de leagăn
:
Poemas 2009-07-01 (49406 senalas)
Cântec de primăvară
:
Poemas 2005-10-19 (47592 senalas)
Cântec sfânt
:
Poemas 2005-06-24 (71739 senalas)
Cântec vechi
:
Poemas 2005-05-09 (13932 senalas)
Către lună
:
Poemas 2005-05-09 (15816 senalas)
Cerșetorii
:
Poemas 2009-07-17 (7621 senalas)
Cîntec
:
Poemas 2009-07-16 (25044 senalas)
Cîntec de leagăn
:
Poemas 2009-07-17 (8567 senalas)
Clopotele din Nürnberg
:
Poemas 2005-05-09 (10349 senalas)
Cobzarul
:
Poemas 2005-05-08 (11301 senalas)
Dedicație
:
Poemas 2005-05-09 (11090 senalas)
Din Paris
:
Poemas 2005-05-09 (10283 senalas)
Pàgina: 2 : 1 |
|
|
|
|
|
Biografía Ștefan Octavian Iosif
Ștefan Octavian Iosif (11 septembrie 1875, Brașov - 22 iunie 1913, București) a fost un poet și traducător român, membru fondator al Societății Scriitorilor Români.
Urmează studiile liceale la Brașov și Sibiu. Își stabilește reputația de poet în epocă prin volumele: Patriarhale (1901), Romanțe din Heine (1901), Poezii (1902), Din zile mari (1905), Credințe (1905). Din inițiativa lui Emil Gârleanu, Șt. O. Iosif și Dimitrie Anghel, scriitorii tineri din București s-au întrunit într-o primă consfătuire de lucru în ziua de 13 martie 1908, alcătuind o comisie provizorie pentru elaborarea statutelor preconizatei Societăți a Scriitorilor Români. Șt. O. Iosif și Dimitrie Anghel se cunoscuseră la Paris, în 1901, unde se aflau la studii. Temperamente total diferite, aveau totuși câteva trăsături care îi uneau: amândoi erau poeți, nutrind o mare sete de instruire și afirmare literară, și amândoi erau - structural vorbind - niște visători și niște romantici. Deși psihologic se deosebeau, în plan mai larg se întâlneau și se "completau" în chip fericit: pe când interiorizatul Șt. O. Iosif se simțea atras de exuberantul Anghel, acesta din urmă afla în persoana delicatului Iosif un fel de "reper" literar și temperamental, de care avea nevoie. Fiind și apropiați ca vârstă (Iosif avea 26 de ani, iar Anghel 28), cei doi s-au împrietenit. O relație benefică și pentru literele românești. Și-au luat un pseudonim - A. Mirea - sub care au început să publice lucrări originale și numeroase traduceri din literatura franceză, ajungând în cele din urma să semneze împreuna celebrul Caleidoscop al lui A. Mirea, volum apărut în 1908 și comentat de critica și istoria literară, atât la apariție, cât și mai târziu. Din păcate au iubit aceeași femeie, pe poeta și prozatoarea Natalia Negru. Aceasta s-a căsătorit în 1904 cu Șt. O. Iosif, cu care a avut o fiică, numită Corina. În 1910 relațiile dintre soți se răcesc și, în 1911, cei doi divorțează. Șt. O. Iosif moare în spital, la 22 iunie 1913. Natalia Negru se recăsătorește în 1911 cu Dimitrie Anghel, care va muri de septicemie în 1914, în urma unei tentative nereușite de sinucidere prin împușcare[1], după ce își împușcase soția într-o criză de gelozie. Natalia Negru supraviețuiește și va mai trăi aproape 50 de ani.
|
Textos Recomendados
